luni, 26 septembrie 2011

Ce mancam azi

In sfarsit m-am cadorisit cu o tava grill. De mult imi doream una, sa nu fiu nevoita sa fac totul la cuptor. Nu pot sa imi exprim pe deplin incantarea in cuvinte, ideea e ca de atunci fac cate ceva aproape zilnic in ea, chiar si painea mi se pare mai gustoasa daca a fost trantita putin in ea inainte de consumare.
 Pentru azi meniul a fost:
 Legume pentru mine
Carne pentru el

vineri, 23 septembrie 2011

Babgulyás (Gulas de fasole)


Pentru saptamana 19-23 spetembrie ne-am refugiat cu familia si nanii baietelului nostru la munte (yes again). Ne place acolo (HR) si revenim de fiecare data cu mare placere, in fact o sa mergem din nou in weekendul din 28 octombrie, dar asta e alta poveste pe care probabil o voi impartasi daca e totul ok. Acea saptamana a fost una extrem de reconfortanta, daca voi avea vreodata bani in plus, sigur imi voi construi o cabanuta acolo.
Pe langa baschet, tenis de masa, volley si fugarit 2 pitici simpatici care s-au placut din prima, am gatit si da, am mancat. Activitatea noastra preferata, cea care ne uneste, ne tine impreuna si leaga pretenii.
Am facut gratar, si din pui, si din peste (o parte prinsi chiar acolo la barajul Zetea), gulyas si alte minunatii.

Nimic nu e mai bun decat mancarea facuta la ceaun, noi nici nu facem acasa pe aragaz ce se face normal la ceaun. De data asta am aruncat in niste ulei bine incins 3 cepe, 2 morcovi, 2 radacini de patrunjel, 1/2 telina toate tocate cubulete si le-am lasat sa se caleasca. Apoi am adaugat carnea de vita de gulas (cubulete 500 gr), am lasat sa se caleasca si dupa am adaugat fasolea boabe (500 gr), aceasta trebuie inmuiata de cu seara. Am lasat sa fiarba bine impreuna, am potrivit de sare, piper, tarhon, Eros Pista (un ardei iute la borcan) si am mai lasat pana toate au fiert si s-a format un sos consistent.
A fost tare bun, mai ales in compania pe care am avut-o.


















Va pun si cateva poze din mica vacanta. Enjoy.

joi, 22 septembrie 2011

Cartofi frantuzesti la cuptor






Nu intentionam sa posstez aceasta reteta, deoarece la noi in familie este atat de des facuta, de nici macar nu mai e funny. De cate ori nu avem chef sa gatim dar we have to eat, voila.

Ingrediente:

Ingrediente:
cartofi
smantana
oua fierte
cascaval


Mod de preparare:
Se fierb cartofii si se taie rondele. Se asaza apoi in straturi, un strat de cartofi, unul de smantana, unul de oua fierte. Stratul de sus trebuie sa fie de cartofi si se toarna smintina deasupra. Dupa preferinta, la fiecare strat se poate adauga cascaval.

Se pune la cuptor pina se rumeneste. Aceasta mincare este mai buna fierbinte, dar poate fi mincata si rece.

miercuri, 21 septembrie 2011

Saramura de peste

In acest caz a fost somn, dar se poate cu orice altceva.
Nu mai zic cat de mult imi place pestele, nu stiu daca voi putea renunta vreodata la el, deocamdata e singurul fel de carne de care imi e pofta. Imi plac si fructele de mare de altfel, dar prefer sa  le gateasca cine se pricepe foarte bine. De cateva saptamani tanjeam sa mananc o saramura, stiam cum se face, dar lenea ma invingea de fiecare data. Pana acum.

Am pus rapid pe gratar bucatile de peste condimentate cu sare si piper. Langa ele am aruncat 2 rosii, 2 ardei mici, 1 zuchini curatat si am lasat sa se incinga bine. Intre timp am pregatit apa cu 5 catei de usturoi pisati, 1 foaie dafin, am lasat-o sa dea in clocot, am adaugat legumele de pe gratar taiate cubulete, un buchet de patrunjel tocat si pestele, am potrivit de sare si am lasat sa mai fiarba 3 minute. Am executat rapid o mamaliguta si am scapat de pofte. Ceea ce va doresc si voua.

luni, 19 septembrie 2011

Raw white


Relatia mea cu nuca de cocos a fost zbuciumata inca de cand am descoperit-o. Nu mai stiu exact cand a fost prima mea intalnire cu ea, dar mi-a placut atat de mult, incat zilnic indesam in mine cate 1-2 ciocolatele Gersey cu cocos. Pana la urma inevitabilul s-a produs, mi s-a facut in asemenea hal scarba, incat nu mai suportam nici macar mirosul de cocos. Acest lucru a tinut timp de vreo 15 ani, intre timp am inceput sa mai gust cate ceva care o continea, dar nu puteam sa zic ca imi place. De cand am renuntat la carne si am inceput sa experimentez cu ingrediente raw, s-a produs un fenomen ciudat. In prima faza, dupa primele 6 luni am inceput sa simt altfel gustul mancarii si mirosurile. Daca pana atunci mancam orice, sub orice forma pentru ca nu mi se parea ca fenomenul mancatului ar fi ceva special, acum parca am inceput sa simt ce mananc. Am descoperit noi condimente si arome care imi plac la nebunie, am inceput sa gatesc lucruri simple, dar in care se simte clar fiecare mireasma si care incanta papilele gustative. Mai greu e cu sotul meu, care e inca fan al vechilor obiceiuri si pentru care gatesc inca destul de des separat si cu carne. Este totusi bine ca a inceput sa guste si din ce mananc eu, cateodata renuntand la carne in favoarea lor.

Azi as fi avut zi de amidonuri, dar am ajuns acasa ostenita si imi era pofta de ceva dulce. Sa nu renunt totusi la programul pe care mi l-am facut, am facut aceasta prajiturica super satioasa, astfel transformand aceasta zi in una de vitamine (despre asta o sa va povestesc dupa ce obtin mai multe rezultate).

Am luat:

1 pahar de caju - pe care l-am hidratat 1 ora
1 pahar caise uscate - le-am rehidratat in apa
1 paharel curmale - cu care am procedat la fel
150 nuca cocos
2 lg seminte canepa
1 l-ta pudra roscove (in loc de cacao)

Am tocat paharul de caju, scurse de apa in mixerul de fructe, am adaugat 150 de gr de nuca de cocos, 2 linguri de seminte decorticate de canepa (pline de vitamine), 3 linguri de apa si 1 lingurita mica de sirop Agave (mergea si fara). Am amestecat bine de tot ingredientele, blatul obtinut l-am presat in inele culinare.
Pentru crema am scurs putin curmalele si caisele, lasand cca. 100 ml apa pe ele. Le-am pus in blender, am adaugat lingurita de pudra de roscove si am tocat bine totul. Crema obtinuta am turnat-o peste blatul de seminte din inele. Am decorat cu nuca de cocos si am dat la frigider pentru 30 de minute. Dupa ce am mancat am putut sa ma apuc cu forte noi de calcat (bleah).

duminică, 18 septembrie 2011

Ciorba de vita cu perisoare de ciuperci

Ingrediente:
500 gr rasol vita
1 morcov
1 ceapa
1 ardei gras
2 cartofi
2 rosii
2 oua
300 gr ciuperci de cultura
2 lg faina
2 lg gris
1 legatura marar
sare, bors sau zeama de lamaie

Fierbem carnea la foc potrivit, spumam de cate ori e nevoie pana devine clara. Adaugam zarzavaturile curatate, spalate si taiate cubulete. Pentru perisoare curatam ciupercile, le oparim cateva minute, apoi le scurgem si le tocam marunt. Adaugam faina, grisul, mararul tocat marunt, sare si piper. Dupa ce au fiert si legumele, formam bilute de ciuperci si le adaugam pe rand la ciorba. Mai lasam sa fiarba 10 minute, potrivim de sare, acrim cu bors sau zeama de lamaie si putem servi cu smantana sau simplu.
Eu am facut fotografii doar a doua zi din lipsa de timp si ciorba nu mai era la fel de clara ca in momentul in care am preparat-o.

miercuri, 14 septembrie 2011

Osso Buco

Osso buco (os gaurit) este unul dintre felurile de mancare specifice oraşului Milano, iar numele sau face referire la carnea folosita la preparararea sa: un rasol de vita, taiat circular, pe sectiune, cu tot cu osul care contine maduva. Mie mi-a starnit curiozitatea numele, ieri l-am si gatit la amiaza. Ce pot sa spun altceva, decat, foarte bun. atat de bun, incat nici alta garnitura nu am facut.

Luam:
3 felii ossobuco de vitel
3 linguri faina
3 linguri ulei de masline
1 ceapa
2 morcovi
500 ml vin alb sec
4 rosii
2 catei de usturoi
sare,piper
Dam bucatile de carne prin fina pe toate partile. Se prajesc în ulei de masline pe ambele parti pîna se formeaza o crusta, apoi se adauga ceapa taiata felii,morcovul taiat rondele si usturoiul tocat. Dupa 2-3 minute am adugat vinul,rosiile taiate bucati,sare,piper, si am lasat sa fiarba acoperit pe foc moderat spre mic o ora si jumate. Mmmmm...

luni, 12 septembrie 2011

Tarta cu dovleac si ciuperci

Amiaza, caldura mare, lene si mai mare, zi de carbohidrati. Ce sa fie, ce sa fie...

1 foitaj Linco
5 ciuperci mai mici
1 dovleac mic
1 ceapa mare (sa fie)
1 rosie potrivita
sare, piper, patrunjel verde, marar..... si ce mai vreti

Am calit rapid legumele tocate marunt in putin ulei de masline, am potrivit de sare, piper si am adaugat verdeata tocata si ea.
Foitajul l-am intins jumatate in forma de tarta, l-am gaurit cu furculita si l-am copt 10 minute. Apoi l-am scos, am turnat legumele, deasupra am ornat cu fasii de foitaj, am unns cu albus, am presarat cu seminte de canepa (bogate in vitamine) si l-am dat din nou la cuptor pt.20 de minute la 150 C. Fin.

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Csirkepaprikás (Papricas de pui)

De cand ma stiu in familia noastra papricasul de pui a fost o mancarica facuta de cel putin 2x pe  luna.Intre timp am plecat de acasa, am stat prin alte orase, alte case, m-am stabilit la casa mea si am ramas fidela acestui preparat. Singura diferenta este ca am scazut frecventa cu care o gatim, deoarece ca mai toate mancarurile traditionale este foarte greu de digerat si ingrasa.

Ingrediente:
4-6 copane de pui, sau orice bucati din pui
1 ceapa mijlocie
1 ardei
1ardei capia
1 lg paprika
500 ml lapte
2 lg smantana
sare, piper, patrunjel tocat

Calim ceapa in putin ulei, apoi si ardeiul verde si kapia tocat cubulete. Adaugam copanele spalate si date cu sare si piper, calim putin, adaugam paprika si stingem cu 300 ml apa. Lasam la foc mic pana au fiert copanele, apoi amestecam 500 ml lapte cu 1 lg mare de faina si turnam peste tocana.Lasam sa mai fiarba pana se ingroasa sosul de pe ea, apoi luam de pe foc, adaugam smantana si patrunjelul tocat.

Cést si bon.




vineri, 9 septembrie 2011

Tagliatele simple versus linguine cu bacon

   Am sa fac putine precizari pentru urmatoarele doua feluri, mai ales din cauza faptului ca nu sunt niste retete elaborate sau complicate. Toata lumea stie deja sa caleasca 2-3 legume si sa le tranteasca deasupra unor paste fierte pe post de sos. Exact asta am si facut. Pentru mine tagliatelle cu rosii cubulete si busuioc, simplu si bun, iar pentru sotul meu linguine cu legume mexicane, bacon si rosii calite putin, apoi condimentate.

duminică, 4 septembrie 2011

Am redeschis

  Am pornit acest blog in ideea de a transmite prietenilor mei retete incercate de mine dar si de a face cunoscute cateva bunatati din bucataria ungureasca, asa cum sunt gatite in familia mea. 
  Timpul a trecut, pagina a fost accesata de cateva mii de ori atat de prieteni cat si de cunoscuti sau necunoscuti. Ma bucur daca am putut ajuta sau inspira macar cateva din aceste persoane. Intre timp si eu am mai crescut, am mai invatat cate ceva in ale gatitului, am experimentat, am descoperit lucruri noi, dar si faptul ca pe langa gatit pur si simplu ador sa creez dulciuri, sa  decorez torturi si prajituri. Inca sunt in proces de asimilare, probabil acest demers nici nu va inceta vreodata, dar cel mai mult ma bucur ca am putut observa fericirea si uimirea pe fetele celor cunoscuti cand si-au primit torturile sau micile surprize de ziua lor.
  In continuare am facut cateva mici schimbari in acest blog  si anume l-am impartit in doua. Formatul acesta va ramane pentru mancaruri si patiserie, iar celalalt pe care l-am numit "Cakes and stories" va contine tot ce e de dulce. Veti putea accesa pagina cu dulciuri din profilul meu la capitolul despre mine. Sper ca noile proiecte  sa fie numeroase, folositoare si imbucuratoare.
  Accept cu drag pareri si comentarii, nu ma pricep inca foarte bine la  capitolul webdesign, asa ca orice fel de idee sau ajutor este binevenit.
Va doresc vizionare placuta si pofta buna pentru cei care experimenteaza impreuna cu mine.

joi, 1 septembrie 2011

Gustari raw I

10 caise rehidratate, 10 migdale rehidratate, 1 pruna (amestecate in tocator, blender)
1 morcov ras, 1 mar ras, 1 l-ta miere (e deja desert)

Cred ca nu mai e cazul sa mentionez ca sunt pline de vitamine.