Ce mancam azi

In sfarsit m-am cadorisit cu o tava grill. De mult imi doream una, sa nu fiu nevoita sa fac totul la cuptor. Nu pot sa imi exprim pe deplin incantarea in cuvinte, ideea e ca de atunci fac cate ceva aproape zilnic in ea, chiar si painea mi se pare mai gustoasa daca a fost trantita putin in ea inainte de consumare.
 Pentru azi meniul a fost:

 Legume pentru mine

Carne pentru el

Babgulyás (Gulas de fasole)

Pentru saptamana 19-23 spetembrie ne-am refugiat cu familia si nanii baietelului nostru la munte (yes again). Ne place acolo (HR) si revenim de fiecare data cu mare placere, in fact o sa mergem din nou in weekendul din 28 octombrie, dar asta e alta poveste pe care probabil o voi impartasi daca e totul ok. Acea saptamana a fost una extrem de reconfortanta, daca voi avea vreodata bani in plus, sigur imi voi construi o cabanuta acolo.
Pe langa baschet, tenis de masa, volley si fugarit 2 pitici simpatici care s-au placut din prima, am gatit si da, am mancat. Activitatea noastra preferata, cea care ne uneste, ne tine impreuna si leaga pretenii.
Am facut gratar, si din pui, si din peste (o parte prinsi chiar acolo la barajul Zetea), gulyas si alte minunatii.

Nimic nu e mai bun decat mancarea facuta la ceaun, noi nici nu facem acasa pe aragaz ce se face normal la ceaun. De data asta am aruncat in niste ulei bine incins 3 cepe, 2 morcovi, 2 radacini de patrunjel, 1/2 telina toate tocate cubulete si le-am lasat sa se caleasca. Apoi am adaugat carnea de vita de gulas (cubulete 500 gr), am lasat sa se caleasca si dupa am adaugat fasolea boabe (500 gr), aceasta trebuie inmuiata de cu seara. Am lasat sa fiarba bine impreuna, am potrivit de sare, piper, tarhon, Eros Pista (un ardei iute la borcan) si am mai lasat pana toate au fiert si s-a format un sos consistent.
A fost tare bun, mai ales in compania pe care am avut-o.

Va pun si cateva poze din mica vacanta. Enjoy.

Cartofi frantuzesti la cuptor

Nu intentionam sa posstez aceasta reteta, deoarece la noi in familie este atat de des facuta, de nici macar nu mai e funny. De cate ori nu avem chef sa gatim dar we have to eat, voila.

Ingrediente:

Ingrediente:
cartofi
smantana
oua fierte
cascaval


Mod de preparare:

Se fierb cartofii si se taie rondele. Se asaza apoi in straturi, un strat de cartofi, unul de smantana, unul de oua fierte. Stratul de sus trebuie sa fie de cartofi si se toarna smintina deasupra. Dupa preferinta, la fiecare strat se poate adauga cascaval.

Se pune la cuptor pina se rumeneste. Aceasta mincare este mai buna fierbinte, dar poate fi mincata si rece.

Saramura de peste

In acest caz a fost somn, dar se poate cu orice altceva.
Nu mai zic cat de mult imi place pestele, nu stiu daca voi putea renunta vreodata la el, deocamdata e singurul fel de carne de care imi e pofta. Imi plac si fructele de mare de altfel, dar prefer sa  le gateasca cine se pricepe foarte bine. De cateva saptamani tanjeam sa mananc o saramura, stiam cum se face, dar lenea ma invingea de fiecare data. Pana acum.

Am pus rapid pe gratar bucatile de peste condimentate cu sare si piper. Langa ele am aruncat 2 rosii, 2 ardei mici, 1 zuchini curatat si am lasat sa se incinga bine. Intre timp am pregatit apa cu 5 catei de usturoi pisati, 1 foaie dafin, am lasat-o sa dea in clocot, am adaugat legumele de pe gratar taiate cubulete, un buchet de patrunjel tocat si pestele, am potrivit de sare si am lasat sa mai fiarba 3 minute. Am executat rapid o mamaliguta si am scapat de pofte. Ceea ce va doresc si voua.

Raw white

Relatia mea cu nuca de cocos a fost zbuciumata inca de cand am descoperit-o. Nu mai stiu exact cand a fost prima mea intalnire cu ea, dar mi-a placut atat de mult, incat zilnic indesam in mine cate 1-2 ciocolatele Gersey cu cocos. Pana la urma inevitabilul s-a produs, mi s-a facut in asemenea hal scarba, incat nu mai suportam nici macar mirosul de cocos. Acest lucru a tinut timp de vreo 15 ani, intre timp am inceput sa mai gust cate ceva care o continea, dar nu puteam sa zic ca imi place. De cand am renuntat la carne si am inceput sa experimentez cu ingrediente raw, s-a produs un fenomen ciudat. In prima faza, dupa primele 6 luni am inceput sa simt altfel gustul mancarii si mirosurile. Daca pana atunci mancam orice, sub orice forma pentru ca nu mi se parea ca fenomenul mancatului ar fi ceva special, acum parca am inceput sa simt ce mananc. Am descoperit noi condimente si arome care imi plac la nebunie, am inceput sa gatesc lucruri simple, dar in care se simte clar fiecare mireasma si care incanta papilele gustative. Mai greu e cu sotul meu, care e inca fan al vechilor obiceiuri si pentru care gatesc inca destul de des separat si cu carne. Este totusi bine ca a inceput sa guste si din ce mananc eu, cateodata renuntand la carne in favoarea lor.

Azi as fi avut zi de amidonuri, dar am ajuns acasa ostenita si imi era pofta de ceva dulce. Sa nu renunt totusi la programul pe care mi l-am facut, am facut aceasta prajiturica super satioasa, astfel transformand aceasta zi in una de vitamine (despre asta o sa va povestesc dupa ce obtin mai multe rezultate).

Am luat:

1 pahar de caju - pe care l-am hidratat 1 ora
1 pahar caise uscate - le-am rehidratat in apa
1 paharel curmale - cu care am procedat la fel
150 nuca cocos
2 lg seminte canepa
1 l-ta pudra roscove (in loc de cacao)

Am tocat paharul de caju, scurse de apa in mixerul de fructe, am adaugat 150 de gr de nuca de cocos, 2 linguri de seminte decorticate de canepa (pline de vitamine), 3 linguri de apa si 1 lingurita mica de sirop Agave (mergea si fara). Am amestecat bine de tot ingredientele, blatul obtinut l-am presat in inele culinare.
Pentru crema am scurs putin curmalele si caisele, lasand cca. 100 ml apa pe ele. Le-am pus in blender, am adaugat lingurita de pudra de roscove si am tocat bine totul. Crema obtinuta am turnat-o peste blatul de seminte din inele. Am decorat cu nuca de cocos si am dat la frigider pentru 30 de minute. Dupa ce am mancat am putut sa ma apuc cu forte noi de calcat (bleah).

Ciorba de vita cu perisoare de ciuperci

Ingrediente:
500 gr rasol vita
1 morcov
1 ceapa
1 ardei gras
2 cartofi
2 rosii
2 oua
300 gr ciuperci de cultura
2 lg faina
2 lg gris
1 legatura marar
sare, bors sau zeama de lamaie

Fierbem carnea la foc potrivit, spumam de cate ori e nevoie pana devine clara. Adaugam zarzavaturile curatate, spalate si taiate cubulete. Pentru perisoare curatam ciupercile, le oparim cateva minute, apoi le scurgem si le tocam marunt. Adaugam faina, grisul, mararul tocat marunt, sare si piper. Dupa ce au fiert si legumele, formam bilute de ciuperci si le adaugam pe rand la ciorba. Mai lasam sa fiarba 10 minute, potrivim de sare, acrim cu bors sau zeama de lamaie si putem servi cu smantana sau simplu.
Eu am facut fotografii doar a doua zi din lipsa de timp si ciorba nu mai era la fel de clara ca in momentul in care am preparat-o.

Osso Buco

Osso buco (os gaurit) este unul dintre felurile de mancare specifice oraşului Milano, iar numele sau face referire la carnea folosita la preparararea sa: un rasol de vita, taiat circular, pe sectiune, cu tot cu osul care contine maduva. Mie mi-a starnit curiozitatea numele, ieri l-am si gatit la amiaza. Ce pot sa spun altceva, decat, foarte bun. atat de bun, incat nici alta garnitura nu am facut.

Luam:
3 felii ossobuco de vitel
3 linguri faina
3 linguri ulei de masline
1 ceapa
2 morcovi
500 ml vin alb sec
4 rosii
2 catei de usturoi
sare,piper
Dam bucatile de carne prin fina pe toate partile. Se prajesc în ulei de masline pe ambele parti pîna se formeaza o crusta, apoi se adauga ceapa taiata felii,morcovul taiat rondele si usturoiul tocat. Dupa 2-3 minute am adugat vinul,rosiile taiate bucati,sare,piper, si am lasat sa fiarba acoperit pe foc moderat spre mic o ora si jumate. Mmmmm...